Cuburi de construcție și colecții
Joacă și organizare ·
Cuburile de construcție și colecțiile de figurine, mașinuțe sau pietre au ceva în comun: sunt multe, mărunte și foarte importante pentru proprietarul lor. Depozitarea bună le ține la un loc fără să îngreuneze joaca.
Pe culori sau pe tipuri de piese?
Sortarea pe culori arată frumos pe raft și este ușor de făcut de un copil mic. Are însă un neajuns: într-o cutie plină de piese roșii, piesa mică și roșie de care ai nevoie se găsește foarte greu, pentru că ochiul nu o deosebește de celelalte.
Sortarea pe tipuri este mai practică la construit. Într-o cutie cu piese de aceeași formă, culoarea căutată sare imediat în ochi. Cere mai mult timp la strâns, deci se potrivește copiilor de la 6 sau 7 ani în sus și colecțiilor mari.
O cale de mijloc, în funcție de cantitate:
- Colecție mică, cât o cutie de pantofi sau două: nu sorta deloc. O singură cutie largă și joasă este suficientă.
- Colecție medie: patru până la șase grupe mari, de exemplu cărămizi, plăci, roți și axe, figurine, piese speciale, piese foarte mici.
- Colecție mare: împărțire pe tipuri, cu subîmpărțire doar pentru categoriile cele mai numeroase.
Sistemul bun este cel pe care copilul îl poate respecta singur la strâns. Dacă sortarea durează mai mult decât joaca, simplific-o.
Cutii, sertare și tăvi
- Cutii joase și largi, de 10–15 cm înălțime. Într-o cutie adâncă, piesele mici ajung la fund și copilul o răstoarnă pe jos ca să le găsească.
- Corp cu sertare puțin adânci, pentru colecțiile sortate. Sertarele transparente sau etichetate cu o piesă lipită pe față arată imediat ce conțin.
- Casete cu compartimente pentru piesele foarte mici și pentru accesoriile figurinelor.
- Tavă de lucru cu margini, de aproximativ 40 pe 60 cm. Pe ea se construiește, iar piesele nu se rostogolesc sub pat. Tava se mută pe raft cu tot cu proiectul început.
Raftul pentru construcții terminate
O construcție la care copilul a lucrat două zile nu poate fi demontată în aceeași seară. Are nevoie de un loc de expunere, cu reguli clare:
- Un raft de 20–25 cm adâncime, montat la o înălțime la care copilul vede, dar frații mai mici nu ajung, de obicei peste 120 cm.
- Rafturile deschise sunt comode, cele cu ușă de sticlă acrilică țin praful departe.
- Stabiliți un număr maxim de locuri, de exemplu patru. Când apare o construcție nouă, una veche se întoarce în cutii.
- Înainte de demontare, fotografiază construcția. Despărțirea devine mult mai ușoară.
Colecțiile: figurine, mașinuțe, pietre, cartonașe
O colecție vrea să fie văzută. Ținută într-o pungă, își pierde tot farmecul.
- Mașinuțe și figurine: rafturi înguste, de 5–8 cm, montate în trepte pe perete, câte un rând de piese pe fiecare.
- Pietre, scoici, castane: o cutie cu compartimente sau o tavă de lemn împărțită, cu o etichetă pe care scrie locul și data.
- Cartonașe și abțibilduri: clasor cu folii cu buzunare, ținut în picioare pe raftul de cărți.
Și aici ajută o limită fizică: colecția ocupă atât cât încape pe raftul ei. Când se umple, copilul alege ce rămâne expus și ce trece într-o cutie de rezervă. Peretele din spatele raftului poate fi gândit ca decor, de exemplu un drum pictat pentru mașinuțe, cum se vede în unele lucrări din galerie.
Siguranță și întreținere
Dacă în casă este un copil sub 3 ani, piesele mici se păstrează în cutii cu capac, pe rafturi înalte, iar joaca are loc pe masă, nu pe podea. Verifică podeaua după fiecare sesiune de construit.
O dată pe an, treceți împreună prin toate cutiile: piesele rupte se aruncă, cele rătăcite se întorc în categoria lor. Principiile generale de etichetare și rotație sunt aceleași ca în articolul despre organizarea jucăriilor.