Siguranța în camera copilului, zonă cu zonă
Siguranță ·
O cameră sigură nu înseamnă o cameră goală. Înseamnă una în care ai privit fiecare zonă de la înălțimea copilului și ai îndepărtat ce îl poate răni atunci când nu ești lângă el.
Începe de jos
Așază-te în genunchi în mijlocul camerei și uită-te în jur. De la 60–80 de centimetri înălțime se văd altfel colțurile mobilei, prizele, cablurile care atârnă și obiectele uitate sub pat. Notează tot ce îți atrage atenția, apoi ia zonele pe rând. Verificarea durează cam o jumătate de oră și merită refăcută de fiecare dată când copilul învață ceva nou: să se ridice, să se cațere, să deschidă uși.
Ferestrele
- Montează un blocaj sau un limitator care lasă fereastra să se deschidă doar câțiva centimetri ori numai rabatat.
- Nu așeza patul, scaunul, comoda sau cutia de jucării sub fereastră. Orice obiect pe care se poate urca devine o treaptă.
- Scurtează ori prinde sus șnururile de la jaluzele și rulouri, astfel încât să nu formeze o buclă la îndemâna copilului.
- Plasa de țânțari nu ține loc de protecție: nu este făcută să susțină greutatea unui copil.
Mobilierul
Bibliotecile, comodele și dulapurile înalte se prind de perete, chiar dacă par stabile. Un copil care trage de sertare sau se cațără pe rafturi mută centrul de greutate al piesei. Pașii sunt descriși în articolul despre fixarea mobilei de perete.
- Lucrurile grele stau pe rafturile de jos, cele ușoare sus.
- Colțurile ascuțite aflate la înălțimea capului primesc protecții moi.
- Sertarele au opritoare, ca să nu poată fi scoase complet.
- Cutia de jucării fie nu are capac, fie are unul ușor, care rămâne deschis singur și nu cade peste degete.
Obiectele mici
Pentru copiii sub trei ani, regula practică este simplă: orice piesă care încape printr-un tub de carton de la hârtia igienică este prea mică pentru a rămâne la îndemână. Verifică în special:
- bateriile rotunde, de tip buton, din jucării, telecomenzi și lămpi de veghe: capacul compartimentului trebuie să fie închis cu șurub;
- magneții mici, mărgelele și piesele de la jocurile fraților mai mari, care se păstrează într-o cutie pusă sus;
- ochii și nasturii jucăriilor de pluș, care se pot desprinde în timp;
- pungile de plastic și ambalajele, care nu au ce căuta în cameră.
Șnururi, cabluri și textile
Tot ce atârnă este tras. Cablul lămpii de veghe, al monitorului pentru bebeluși sau al încărcătorului trece prin spatele mobilei, la cel puțin un metru de pătuț. Ghirlandele și caruselul se montează destul de sus încât copilul ridicat în picioare să nu ajungă la ele. Draperiile lungi până la podea sunt frumoase, dar un copil mic se agață de ele: verifică dacă galeria este bine prinsă în perete. Despre prize și prelungitoare găsești detalii în articolul despre prize și cabluri.
Ușa și podeaua
- Un opritor de ușă din spumă, pus sus pe cant, împiedică prinderea degetelor.
- Cheia nu rămâne în broască, iar zăvorul interior se scoate până când copilul este destul de mare.
- Covorul are dedesubt o plasă antiderapantă, mai ales pe parchet sau gresie.
- Pe traseul dintre pat și ușă nu rămân jucării peste noapte.
Cât de des refaci verificarea
Camera se schimbă odată cu copilul. O verificare la începutul fiecărui anotimp, când oricum schimbi hainele din dulap, este un ritm ușor de ținut minte. Pe măsură ce crește, explică-i și lui regulile: un copil care știe de ce nu se urcă pe pervaz este mai bine protejat decât unul căruia doar i se interzice.